Noul film al lui Tudor Giurgiu urmărește, într-un plan-secvență de peste o oră, o mireasă care fuge prin Eforie Sud după ce află că mirele a înșelat-o.
Lungmetrajul „3 zile în septembrie", regizat de Tudor Giurgiu, a ajuns pe ecrane cu premisa unei mirese care abandonează nunta după o revelație dureroasă, filmul mizând pe un plan-secvență de peste o oră drept pariu formal central.
Este al patrulea lungmetraj al lui Giurgiu în tot atâția ani, realizat în sistem independent, cu buget redus și o echipă restrânsă. Regizorul a declarat, potrivit Scena9, că „e foarte reconfortant să faci filme în sistem independent, guerrilla style" — o schimbare de registru față de producțiile anterioare, mai ample, dedicate subiectelor istorice și naționale, precum „Libertate" sau „Pădurea de molizi". Șef-operator al proiectului a fost Alexandru Dorobanțu.
Povestea începe cu un scurt prolog care îi prezintă pe cei doi miri, pentru ca imediat după să apară un element perturbator: amanta însărcinată a mirelui (Mirela Zeța), care declanșează o criză imposibil de gestionat. Protagonista, interpretată de Andreea Vasile, pornește într-un tur nocturn prin stațiunea Eforie Sud, traversând o serie de întâlniri aleatorii — șoferi locali, o bătrână necăjită, o nuntă rivală și un personaj costumat în urs panda, interpretat de Conrad Mericoffer. Scena9 descrie traseul drept un „picaresc mărunt, mioritic", singurul moment cu adevărat emoționant fiind cel cu actrița Maria Junghietu.
Pariul tehnic al planului-secvență este invocat explicit de Giurgiu, care îl creditează pe criticul Mihai Chirilov cu ideea și menționează ca sursă de inspirație filmul chilian „Sábado" (Matías Bize, 2003). Scena9 notează că, prin comparație cu „Victoria" (2015) — unde un plan-secvență similar susținea o poveste de inițiere în Berlinul nocturn —, Eforie Sud nu furnizează același tip de tensiune sau densitate narativă, iar dispozitivul formal rămâne mai degrabă un exercițiu de flexare decât o necesitate dramaturgică.
Articolul din Scena9 plasează filmul pe locul doi în filmografia recentă a regizorului, apreciindu-l drept „cel mai OK de la Libertate încoace", deși cu rezerve față de tendința lui Giurgiu de a asimila, cu întârziere, formule internaționale de succes. Critica vizează îndeosebi un formalism care nu reușește să justifice pe deplin alegerile estetice asumate.
„3 zile în septembrie" rămâne un proiect care marchează o schimbare de direcție pentru Tudor Giurgiu, al cărui parcurs ulterior va arăta dacă această incursiune în cinema-ul de buget mic reprezintă o reorientare durabilă sau un experiment izolat.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.