Toate numele Felizei, romanul lui Vásquez despre sculptorița fierului vechi

Romanul Toate numele Felizei de Juan Gabriel Vásquez a apărut în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari la Editura Polirom, în colecția Biblioteca Polirom, aducând publicului român portretul uneia dintre cele mai neconvenționale sculptorițe din America Latină a secolului XX, Feliza Bursztyn.

Vásquez, autor columbian cu studii de drept și un doctorat în literatura latino-americană obținut la Sorbona, este cunoscut pentru romane care ancorează destinele individuale în marile convulsii ale istoriei. Premiat cu Prix du Meilleur Livre Étranger și cu Premio Bienal de Novela Mario Vargas Llosa 2021, el a consacrat aproape trei decenii scrierii acestui volum — un interval marcat nu de continuitate, ci, potrivit Bookhub, de „un șir de pulsații", cu un debut și o încheiere plasate ambele la Paris.

Feliza Bursztyn s-a născut în 1933, într-o familie evreiască silită să emigreze din calea ascensiunii naziste, stabilindu-se în Columbia. Această origine dublă — europeană prin rădăcini, sud-americană prin adopție — i-a modelat atât traiectoria personală, cât și estetica artistică. Romanul urmărește etapele unei existențe definite de migrație și rezistență: copilăria în casa burgheză a unor imigranți respectați, căsătoria cu americanul Larry care o dorea în tiparele convenționale ale femeii postbelice, mutarea la New York și, ulterior, întoarcerea spre o vocație artistică pe care nicio constrângere nu a putut-o suprima definitiv.

Bookhub remarcă faptul că autorul „evită atât idealizarea, cât și dramatizarea excesivă a destinului Felizei", construind un personaj „cu o personalitate contradictorie, capabilă de gesturi radicale, de fragilitate și de o încăpățânare care îi definește întreaga existență". Arta fierului vechi, practicată de Bursztyn, era o formă avangardistă puțin înțeleasă la debut, care i-a atras critici severe înainte de a fi recunoscută ca o expresie coerentă și originală. În viziunea lui Vásquez, arta nu funcționează ca refugiu, ci ca alegere care implică sacrificii permanente și care redefinește fiecare secvență biografică a protagonistei.

Structura narativă eludează cronologia strictă, intercalând episoade dintr-o existență ce a traversat America de Nord, America de Sud, Europa și Asia, în ritmul Războiului Rece și al tensiunilor politice care au marcat mijlocul secolului trecut. Această arhitectură fragmentată nu diluează coerența portretului, ci îi amplifică, dimpotrivă, complexitatea.

Publicarea în română a romanului lui Vásquez oferă cititorului o intrare într-o biografie literară care pune în discuție, deopotrivă, prețul libertății individuale și raportul dintre condiția artistului și contextul istoric.