
O expoziție găzduită de Galeria Ordinului Arhitecților din România reconstituie, prin semnăturile de pe fațade, rețelele profesionale și umane care au construit Bucureștiul de dinainte de 1948.
O cercetare dedicată semnăturilor arhitecților înscrise pe fațadele clădirilor interbelice din București a generat atât o expoziție la Galeria Ordinului Arhitecților din România, cât și un tur urban în cartierele Popa Soare, Ștefan Mihăileanu și pe strada Cobălcescu — fosta stradă Tunari din epoca construirii imobilelor.
Proiectul, intitulat „Semnăturile arhitecților caselor din Bucureștii de altădată – proiect de arheologie urbană", pornește de la un detaliu discret, adesea trecut cu vederea: plăcuțele gravate în piatră, inscripțiile metalice sau literele ceramice plasate lângă intrările clădirilor. Aceste urme nu sunt simple etichete de autor, ci documente ale unui mod de lucru și ale unei epoci. Curatoarea și arhitecta Dorothee Hasnaș a ghidat turul expozițional, care a fost documentat în cadrul proiectului editorial „10 curatori în expoziții din România" de Modernism.ro.
Semnătura unui arhitect, notează Modernism.ro, „era turnată în aceeași piatră ca soclul, asortată cu feroneria porții, cu lampa de deasupra ușii, cu balustrada de sub geam" — o componentă integrată a proiectului, nu un adaos ulterior. Alături de numele arhitectului apăreau frecvent inginerul, antreprenorul sau pietrarul, reflectând caracterul colectiv al construcției. Diversitatea grafică și materială a acestor semnături este, în sine, un obiect de studiu: unele sunt aproape ascunse la nivelul soclului, altele ocupă un loc vizibil central.
Cercetarea aduce în prim-plan biografii recuperate din spatele literelor. Boris Zilberman, care semna „arhitecții Zilberman" la plural, a murit la 37 de ani în naufragiul vasului Struma. Frații Marcel și Iuliu Iancu, formați în preajma Cabaret Voltaire, au construit în 1929 cel mai mare ștrand al Europei. Victor Asquini și tatăl său împărțeau profiturile în proporție de 60 cu 40 — fiul cu diploma, tatăl cu experiența de șantier. Potrivit Modernism.ro, expoziția semnalează și o absență semnificativă: nicio semnătură de femeie nu apare pe fațadele cercetate, deși arhitectele acelei perioade au proiectat clădiri publice.
Dincolo de inventarul de materiale și stiluri grafice, expoziția reconstituie rețelele care au dat formă orașului: colaborări repetate între aceiași arhitecți, ingineri și constructori, familii în care profesia se transmitea între generații, traiectorii de formare în școli europene. Exemple precum tandemul arhitecților Paul Smărăndescu și Arghir Culina cu inginerul-antreprenor Emil Prager sau familia Niga ilustrează felul în care relațiile personale structurau practica profesională.
Expoziția rămâne deschisă la Galeria Ordinului Arhitecților din România, iar proiectul este susținut de Asociația Turism Istoric și Asociația Bucureștiul Meu Drag.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.
