„Șaptesprezece garoafe": Eduard al VIII-lea și legăturile cu naziștii

Volumul Șaptesprezece garoafe. Casa de Windsor și naziștii, semnat de jurnalistul și biograful britanic Andrew Morton și publicat în traducere românească de Editura Corint în 2025, propune o analiză documentată a unuia dintre cele mai sensibile subiecte din istoria secolului XX: relația dintre familia regală britanică și Germania nazistă.

Abdicarea regelui Eduard al VIII-lea în 1936 a generat de-a lungul deceniilor o literatură abundentă, deseori speculativă sau orientată spre senzațional. Atât figura regelui, cât și cea a consoartei sale, Wallis Simpson, au fost tratate cu precădere în registre polemice, departe de rigoarea cercetării istorice. În acest peisaj editorial aglomerat, Morton și-a propus să reconstruiască evenimentele pe baza documentelor primare, dispersate în arhive din Statele Unite, Rusia și Germania.

Bookhub notează că demersul autorului a presupus o muncă susținută de cercetare, în care lucrările anterioare ale unor istorici precum Philip Ziegler — autorul biografiei oficiale a lui Eduard al VIII-lea — și Michael Bloch — cunoscut pentru studiile despre Operațiunea Willi și corespondența ducilor de Windsor — au servit drept repere esențiale. Depășind cadrul strict biografic, Morton trasează contextul politic și psihologic în care s-a format și a acționat Eduard al VIII-lea, de la tensiunile din tinerețe legate de responsabilitatea monarhică, până la comportamentele sale cu ecouri în spațiul public.

Potrivit aceleiași surse, moștenitorul tronului a manifestat încă din tinerețe o raportare diferită față de datoria regală în comparație cu tatăl său, regele George al V-lea, care concepea monarhia ca pe un sacrificiu personal total. Frământările psihice ale lui Eduard — descrise ca episoade de angoasă, autodispreț și chiar gânduri cu caracter suicidal — contrastau puternic cu imaginea publică a unui personaj charismatic, considerat primul sex-simbol al epocii moderne.

Cartea abordează și modul în care ascensiunea lui Hitler la putere a redefinit calculele diplomatice ale Germaniei naziste, dictatorul urmărind consolidarea unor alianțe cu Occidentul prin mijloace care includeau și familia regală britanică. Interesul Berlinului pentru Eduard al VIII-lea devine astfel o componentă centrală a analizei, punând în lumină mecanismele prin care propaganda și diplomația nazistă au încercat să exploateze vulnerabilitățile unui monarh ezitant.

Publicat inițial în 2015 sub titlul 17 Carnations: The Royals, the Nazis, and the Biggest Cover-Up in History și tradus de Simona Preda, volumul se înscrie în colecția Corint Istorie ca o contribuție la clarificarea unui episod asupra căruia dezbaterea istorică rămâne deschisă.