Foști elevi ai profesorului de pian Constantin Nițu (1940–2025) s-au reunit la Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia pentru un recital omagial care a deschis ediția a VII-a a Festivalului „Arta Sonoră".
La 26 iulie 2026, Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia au găzduit evenimentul In memoriam Constantin Nițu, recital omagial dedicat profesorului de pian decedat în 2025, în deschiderea ediției a VII-a a Festivalului Cultural Internațional „Arta Sonoră".
Constantin Nițu (1940–2025) a predat pianul timp de peste cinci decenii la Colegiul Național de Muzică „George Enescu" din București și, în paralel, la Facultatea de Muzică a Universității Transilvania din Brașov. Absolvise Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu" din București la clasa pianistei Cella Delavrancea, fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea. Deși s-a afirmat timpuriu ca solist, acompaniator și muzician de cameră, a renunțat devreme la cariera interpretativă pentru a se consacra în întregime pedagogiei — o alegere care avea să marcheze generații întregi de muzicieni.
Seara de la Mogoșoaia a adus față în față foști elevi despărțiți de decenii, cu parcursuri profesionale extrem de diverse: muzicologi, compozitori, soliști concertiști, profesori, pianiști acompaniatori, terapeuți sau oameni care au ales cu totul alte domenii. Scena9 notează că „între cel mai tânăr și cel mai vârstnic sunt aproape patru decenii" și că, în după-amiaza respectivă, „diferențele de generație și de parcurs se estompează, iar poveștile curg dintr-o promoție în alta". Pentru unii dintre participanți, urcarea pe scenă a reprezentat o revenire după ani îndelungați de absență de la instrument.
Recitalul a depășit cadrul unui simplu eveniment muzical. Potrivit Scena9, sala a funcționat ca „un refugiu al timpului, în care se adună cei care l-au cunoscut îndeaproape" pe profesor, fiecare purtând, în felul propriu, amprenta formării primite. Aceeași sursă consemnează că fiecare participant părea „să trăiască în două timpuri deodată: în prezent, cu anii și experiența acumulate, și în trecut, ca elev care așteaptă să intre la ora de pian". Pianul însuși a devenit un simbol al serii — instrumentul în fața căruia generații succesive au învățat disciplina, răbdarea și lucrul cu sine.
Moștenirea pedagogică a lui Constantin Nițu, evocată prin voci, amintiri și interpretări reunite într-o singură seară, conturează imaginea unui profesor a cărui prezență continuă să structureze raportul foștilor săi elevi față de muzică și față de profesia de muzician.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.