Un aparthotel cu 25 de unități, proiectat de Cristina Olga Gociman pe strada Nicolae Bălcescu din Galați, propune o arhitectură de fundal într-o zonă protejată cu țesut urban stratificat.
Phoenix Aparthotel, finalizat pe strada Nicolae Bălcescu nr. 80A din Galați, adaugă orașului-port o intervenție contemporană de densificare discretă, semnată de prof. em. dr. arh. Cristina Olga Gociman împreună cu o echipă extinsă de arhitecți și urbaniști.
Galațiul traversează, ca multe orașe cu trecut socialist, un proces de depopulare și degradare treptată — fenomenul cunoscut drept shrinkage. Textura sa urbană poartă urmele industrializării socialiste, ale tranziției postindustriale și ale suprapunerilor succesive de funcțiuni și stiluri. Strada Nicolae Bălcescu și axa culturală formată alături de strada Domnească constituie un palimpsest inegal: instituții, case vechi, biserici, blocuri și parcele remodelate coexistă fără o logică aparentă. Orice intervenție nouă riscă să mimeze trecutul sau să îl ignore complet.
Phoenix Aparthotel evită ambele reflexe. Igloo notează că proiectul „pornește tocmai din lipsă de claritate, dar care-și asumă o intervenție de densificare discretă și o poziție secundară, de fundal". Situl nu beneficiază de deschidere amplă la stradă, iar accesul se face printr-o alee de aproape 40 de metri, pavată cu piatră cubică și animată de vegetație, bănci, fântâni și lumină joasă — o secvență care scoate clădirea din logica fațadei principale și îi conferă un ritm propriu de percepție.
Volumetric, ansamblul este alcătuit din două corpuri simple, articulate prin circulație și acoperite de o șarpantă reinterpretată. Elementul definitoriu rămâne anvelopa: o fațadă ventilată din fibrociment alb care se continuă peste planurile înclinate ale acoperișului, eliminând lectura convențională a succesiunii soclu-corp-învelitoare. Potrivit Igloo, golurile „dispuse cu aparentă libertate pe verticală și pe mansardă introduc un ritm instabil, suficient cât să spargă masa fără colaj". Albul produce o prezență lizibilă în țesut, fără să impună autoritate vizuală.
La scară apropiată, fațada funcționează ca o succesiune de filtre: plinuri traforate în zona rezidențială, transparențe la circulații și birouri, terase ale duplexurilor. Cele 25 de apartamente operate în regim hotelier, birourile duplex și parcările sunt tratate ca straturi ale aceleiași infrastructuri urbane coerente. Interiorul urmează aceeași economie a mijloacelor — beton aparent, rășină epoxidică, lemn lamelar, tablă de cupru și mobilier metalic —, descriind, conform aceleiași surse, „un confort precis, fără teatralitate domestică".
Amplasat în spatele unei clădiri istorice, într-o zonă protejată, proiectul reprezintă un argument pentru felul în care arhitectura contemporană poate locui critic fundalul unui oraș în transformare, fără să îi acapareze scena.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.