Nicolas Cage în rolul lui Iosif, într-un thriller biblic cu accente horror

The Carpenter's Son, regizat de Lotfy Nathan, propune o lectură neconvențională a copilăriei lui Iisus, cu Nicolas Cage în rolul lui Iosif și FKA Twigs în cel al Mariei, filmul urmând să fie lansat în această vară.

Producția se construiește pe un teritoriu narativ rar explorat: anii de formare ai lui Iisus într-o comunitate izolată, înainte de misiunea sa publică. Noah Jupe îl întruchipează pe un adolescent care descoperă treptat propria identitate divină, parcurgând un drum al emancipării în raport cu o figură paternă autoritară și mereu nemulțumită. Structura aminește de filmele coming-of-age clasice, cu conflicte de tip bullying și tensiuni intrafamiliale, însă cadrul rămâne cel al anului 15 după Hristos, redat cu intenția declarată de a injecta o notă de contemporaneitate.

Scena9 observă că filmul tratează figura lui Iosif cu o ambiguitate semnificativă: tâmplarul „își bănuiește consoarta că s-a culcat cu un roman, iar purtarea sa paranoică de ansamblu aduce cu cea a unui terorist politic în ascunziș". Același comentariu stabilește o paralela cu debutul lui Christian Petzold, Die innere Sicherheit (2000), un film despre viața clandestină a foștilor militanți, sugerând că mitologia creștină poate fi citită și ca dramă politică subterană. Cage, cu părul lung și costumație austeră, execută una dintre numeroasele sale transformări recente, fără ca rolul să fie printre cele mai radicale pe care le-a asumat.

Apariția actorului în producție se înscrie într-o tendință mai largă. Scena9 notează că „Cage a devenit în ultimii ani o imagine-fetiș a cinefililor, propulsat de opțiuni de carieră aparent arbitrare, dar conduse parcă de o logică ascunsă", trecând prin filme de nișă cu rezonanță cultă precum Mandy (2018), Dream Scenario (2023) sau Longlegs (2024). Distribuția Mariei — FKA Twigs, muziciană cu o prezență vizuală puternică — este caracterizată de același text drept „o manevră de marketing" care nu adaugă substanță rolului.

The Carpenter's Son nu reușește, potrivit Scena9, să atingă intensitatea titlurilor anterioare cu care Cage și-a consolidat statutul de referință pentru un anumit tip de cinema manierist și excesiv. Filmul „flirtează declarativ cu riscul întru dezechilibru", dar rămâne în limitele unui thriller biblic previzibil, cu semne prevestitoare și intervenții ale forțelor malefice bine marcate dramatic, fără să depășească miza modestă pe care și-o asumă.

Rămâne de văzut dacă producția va găsi un public dispus să primească această combinație între mit fondator și convenții de gen popular.