Mathias Énard imaginează un Michelangelo otoman într-un roman despre sens și neant

Romanul „Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți" al scriitorului francez Mathias Énard, tradus de Cristian Fulaș și publicat de Editura Nemira în colecția Fiction în ediția a doua revăzută din 2024, construiește o ficțiune istorică densă în jurul unui episod imaginar din viața lui Michelangelo — un sejur la Constantinopol, la invitația sultanului Baiazid al II-lea.

Premisa narativă, deși inventată, nu este arbitrară. Scriitorul precizează într-o notă finală că circumstanțele contractului, prin care sultanul i-ar fi propus sculptorului florentin proiectarea unui pod peste Bosfor, sunt atestate în documente ale epocii. Ficțiunea se grefează, astfel, pe un substrat verificabil, conferindu-i o credibilitate calculată. Bookhub observă că „falsul devine cu atât mai credibil, cu cât ecouri ale acestei perioade sunt identificate de biograf în operele ulterioare, cât se poate de reale, ale artistului florentin" — de la cupola Sfântului Petru, inspirată potrivit logicii romanului de Sfânta Sofia, până la statuile capelei Medici.

Narațiunea adoptă inițial tonul detașat al unui documentarist, pentru ca implicarea povestitliable să crească pe măsură ce sunt dezvăluite emoțiile și ezitările protagonistului. Ironia apare în consemnarea fricțiunilor culturale: Michelangelo, europeanul occidental, se confruntă cu o lume orientală care îi depășește așteptările și îi subminează certitudinile. Distanța dintre percepție și realitate devine ea însăși obiect de reflecție. Romanul citează vocea interioară a unui personaj care formulează această tensiune: „Știu că bărbații sunt copii care-și îneacă disperarea în furie, frica în iubire; în vid, ei răspund construind castele și temple", notează Bookhub, citând direct din text.

Dincolo de intriga istorică, romanul funcționează ca o meditație asupra gesturilor umane de a da formă haosului — prin arhitectură, poezie, iubire sau simple enumerări de obiecte. Povestea, războiul, construcția, catalogul: toate sunt, în viziunea lui Énard, răspunsuri la aceeași angoasă fundamentală. Personajul feminin, dansatoarea andaluză pe care Michelangelo o întâlnește noaptea, aduce în ecuație o altă dimensiune a pierderii — cea a exilului, a țării și a libertății confiscate. Relația lor, pândită și niciodată consumată pe deplin, devine oglinda acestei imposibilități de a ordona definitiv haosul.

Lectura cărții, subliniază Bookhub, nu este nici rapidă, nici facilă: „Corespondența subtilă dintre idei, ficțiune și text îndeamnă la un splendid joc al descifrării semnificațiilor." Publicată prima dată în română în 2017, în colecția Babel a aceleiași edituri, noua ediție din 2024 readuce în atenție un text care funcționează deopotrivă ca roman istoric, eseu filozofic discret și reflecție asupra condiției artistului în fața istoriei.

Ediția a doua revăzută se adresează atât cititorilor care descoperă pentru prima dată universul lui Énard, cât și celor care îl urmăresc dinspre romane mai ample, precum „Zonă" sau „Busola".