Martha Argerich, din nou pe scena Ateneului Român

Martha Argerich a revenit la București la sfârșitul lunii septembrie, susținând alături de Orchestra și Corul Filarmonicii George Enescu o serie de concerte care au marcat deschiderea noii stagiuni a instituției, după ce în 2024 pianista argentiană fusese deja prezentă într-o formulă similară.

Prezența ei repetată pe scena Ateneului Român nu este întâmplătoare. Filarmonica George Enescu oferă un cadru în care ansamblul orchestral se adaptează exigențelor interpretative ale solistei, iar publicul bucureștean răspunde cu o receptivitate pe care puțini alți muzicieni o întâmpină cu aceeași constanță. Alături de concertele simfonice, programul a inclus și un recital cameral susținut pe 29 septembrie, împreună cu mezzosoprana Magdalena Kožená și pianistul Iddo Bar-Shai — o diversitate de formate care presupune abordări distincte și o disponibilitate artistică greu de disociat de plăcerea autentică a interpretării.

Bookhub notează că, în seara de vineri, Martha Argerich a abordat Concertul nr. 3 în do major pentru pian și orchestră, op. 26 de Serghei Prokofiev cu o alternanță de forță și rafinament rar întâlnite. Două momente au marcat în mod deosebit evoluția: unul în care pianista a gestionat cu calm și autoritate un început de aplauze premature între mișcări, așteptând în tăcere să se restabilească atmosfera înainte de a continua, și altul în care s-a concentrat vizibil înaintea celei de-a treia părți, izolându-se mental față de sală pentru a aborda pasajele tehnic solicitante. Publicul a răsplătit-o cu ovații prelungite, iar bisa alături de orchestră a funcționat, potrivit aceleiași surse, drept un gest de recunoștință mutuală între solistă și muzicienii de pe scenă.

Un aspect remarcat în mod constant de observatori este felul în care Argerich gestionează relația cu partenerii de scenă. Bookhub subliniază că artista „face tot posibilul să evite orice posibil blocaj" în raport cu instrumentiștii, conștientă de efectul inhibitor pe care prezența unui interpret de calibrul ei îl poate produce. Aceeași sursă descrie comportamentul ei față de muzicienii tineri ca pe un gest deliberat de deschidere, rar întâlnit la artiști cu o asemenea carieră.

După pauza concertului, Argerich a urmărit din loja regală Suita Lacul Lebedelor în aranjamentul lui Mikhail Pletnev, realizat pentru a pune în valoare partitura lui Ceaikovski în afara contextului coregrafic — o lectură pe care Bookhub o descrie ca pe una desprinsă de convenția baletului, orientată explicit spre muzică.

Concertele din această serie consolidează un parteneriat artistic între Martha Argerich și Filarmonica George Enescu care pare să depășească logica invitației ocazionale și să capete caracterul unei colaborări cu continuitate.