„Marile speranțe" după Dickens, în regia lui Andrei Huțuleac, la Excelsior

Teatrul Excelsior din București a deschis stagiunea 2026-2027 cu spectacolul „Marile speranțe", o adaptare după romanul omonim al lui Charles Dickens, în regia lui Andrei Huțuleac, cunoscut anterior publicului ca actor.

Traseul lui Huțuleac spre regie nu este unul întâmplător. S-a reîntors la facultate pentru a studia formal disciplina, construindu-și ulterior un portofoliu consistent. O montare recentă a sa — „A douăsprezecea noapte", realizată la Galați — a fost selecționată în Festivalul Național de Teatru 2026. Textul dramatic folosit pentru spectacolul de la Excelsior aparține lui Neil Bartlett, dramaturg britanic cunoscut pentru adaptările scenice ale unor romane clasice, a cărui versiune după Dickens a avut premiera în 2013 la The Bristol Old Vic. Bookhub notează că Bartlett „surprinde excelent atmosfera" epocii și prinde „suficient de multe detalii care țin de evoluția societății și dinamica relațiilor sociale", astfel încât spectacolul devine un construct autonom, accesibil și fără o lectură prealabilă a romanului.

Romanul lui Dickens are o istorie bogată a ecranizărilor și adaptărilor, de la filmul de televiziune american din 1974, cu Michael York și Sarah Miles, până la miniseriile britanice din 2011 și 2023. Versiunea teatrală semnată de Bartlett adaugă acestei tradiții o perspectivă scenică distinctă, valorificând tensiunile sociale și psihologice ale textului original.

Din punct de vedere scenic, Huțuleac a ales o soluție spațială austeră, adaptată dimensiunilor scenei Teatrului Excelsior. Potrivit Bookhub, regizorul „a segmentat scena în trei planuri cu ajutorul unor uși supradimensionate, care culisează din stânga spre dreapta și invers cu ajutorul personajelor", acestea asumându-și totodată și rolul de manipulatori ai decorului. Convenția teatrală este astfel asumată în mod explicit, fără să producă superficialitate — dimpotrivă, sursa citată apreciază că procedeul contribuie la „fluența și ritmul" spectacolului. Distribuția este una numeroasă, iar economia mijloacelor scenografice pare să fi fost o decizie deliberată, menită să concentreze atenția asupra jocului actoricesc și a dinamicii narative.

Spectacolul, descris de Bookhub ca „foarte muncit" și cu un drum lung de la idee la premieră, urmează să confirme pe parcursul stagiunii dacă energia investită în producție se traduce într-o longevitate reală în repertoriul teatrului.