K-pop în România: cum a ajuns cultura sud-coreeană în viața de zi cu zi

Prima ediție a K-Pop Days de la Nibiru, desfășurată între 31 iulie și 2 august la Costinești, a adus pe scena unui festival românesc nume precum Lee Taemin și Jeon Somi, marcând un moment de referință pentru prezența culturii pop sud-coreene în spațiul public local.

Fenomenul nu este însă unul apărut peste noapte. În Coreea de Sud, industria K-pop funcționează după un sistem bine structurat de formare a artiștilor — „idolii" — și domină charturile și tendințele în modă, frumusețe și comportament digital de la mijlocul anilor '90. În România, primul contact oficial cu acest univers a avut loc în 2011, când UTV a difuzat primul videoclip K-pop pe un post de televiziune autohton. Timp de aproape un deceniu și jumătate, genul a rămas o prezență marginală în mainstream-ul românesc, asociat frecvent cu un public exclusiv adolescentin și tratat cu condescendență în spațiul media.

Scena9 notează că fenomenul a fost „memat și expediat drept muzică superficială și adolescentină", dar că, în paralel, antreprenorii români au început să identifice potențialul comercial al interesului crescând față de cultura coreeană. Nibiru, complexul de entertainment creat de Selly la Costinești, a valorificat acest interes: potrivit organizatorilor, K-Pop Days a adunat peste 175.000 de participanți în trei zile, devenind astfel, conform aceleiași surse, „cel mai mare eveniment dedicat muzicii coreene din Europa de Sud-Est".

Programul festivalului a inclus concerte ale unor artiști cu vizibilitate internațională, sesiuni de DJ, ateliere de limbă și scriere coreeană, quiz-uri tematice și jocuri tradiționale, ilustrând modul în care K-pop-ul funcționează ca vector pentru un pachet cultural mai amplu. Scena9 descrie publicul prezent drept unul eterogen — „tineri și foarte tineri, middle-aged, părinți sau preadolescenți" —, ceea ce sugerează că fenomenul a depășit granițele demografice care i-au fost atribuite în mod curent.

Influența culturii pop sud-coreene se extinde însă dincolo de muzică și festivaluri. Industria de frumusețe, cinematografia — prin serialele K-drama —, moda și turismul orientat spre destinații coreene reprezintă alte paliere prin care acest soft power cultural și-a consolidat prezența în comportamentul de consum al românilor, adesea fără ca aceștia să o conștientizeze explicit.

Rămâne de urmărit dacă evenimentul de la Costinești va rămâne un episod izolat sau va funcționa ca punct de inflexiune pentru o integrare mai vizibilă a culturii coreene în oferta culturală și comercială din România.