Spectacolul „Haita", bazat pe cazul La Manada din Spania, ridică probleme reale despre violență și consimțământ, dar ratează prin interpretare și superficialitate regizorală, potrivit criticilor.
Spectacolul „Haita", montat după textul dramaturgului catalan Jordi Casanovas și inspirat din cazul La Manada (Pamplona, 2016), aduce pe scena românească un subiect cu miză socială clară: agresiunea sexuală colectivă, dinamica de grup și absența consimțământului.
Cazul real care a stat la baza textului a zguduit Spania și a accelerat o reformă legislativă semnificativă: în 2022, statul spaniol a redefinit violul prin raportare exclusivă la absența consimțământului, renunțând la condiția dovedirii forței fizice. Casanovas a preluat tehnica teatrului documentar, structurând dramatic mărturiile victimei și ale agresorilor, acordând atenție unor detalii pe care presa le-a tratat marginal. Contextul românesc în care spectacolul este receptat nu este deloc neutru: violența domestică rămâne un fenomen persistent, iar normele sociale continuă să relativizeze agresiunea în spațiile publice și private.
Bookhub observă că spectacolul este recomandat persoanelor de peste 16 ani, deși personajele centrale sunt tineri — o decizie justificată, în opinia criticului, prin faptul că „niciuna din faptele antisociale grave ale tinerilor nu pot fi explicate astfel încât adolescenții să nu mai fie vinovați de asemenea grozăvii". Aceeași sursă subliniază că fiecare reprezentație ar trebui însoțită de dezbateri cu specialiști sau de „chestionare atent elaborate, care să incite la reflecție și documentare", nu de intervenții ale unor influenceri.
Problemele identificate țin însă de execuție. Potrivit Bookhub, regizoarea spectacolului nu pare să fi apelat la consultanță juridică sau psihologică pentru a trata cu rigoarea necesară mărturiile reproduse scenic. Unele relatări esențiale pentru înțelegerea mecanismelor de presiune de grup și manipulare au fost expediate în plan secundar, iar interpretarea actorilor care întruchipează agresorii a fost, în mai multe scene, „grosolană". Titlul ales de Casanovas — „Haita" — trimite explicit la comportamentul colectiv dezinhibat, în care instinctele primare depășesc controlul rațional și victima este izolată progresiv; această dimensiune tematică riscă să se piardă când mijloacele scenice nu sunt suficient calibrate.
Distanța dintre intenția artistică și rezultatul scenic rămâne, deocamdată, principalul reproș adus montării, iar următoarele reprezentații vor arăta dacă echipa poate corecta deficiențele semnalate.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.