Gheorghi Gospodinov: literatura ca antidot la propagandă și naționalism

Într-un interviu acordat publicației Scena9, scriitorul bulgar Gheorghi Gospodinov reflectează asupra rolului literaturii ca formă de rezistență culturală și instrument de consolare, pornind de la cel mai recent roman al său, Grădinarul și moartea.

Gospodinov este una dintre vocile cele mai consistente ale prozei europene contemporane, cu o operă care traversează romanul, proza scurtă, poezia, teatrul și eseistica. Notorietatea sa internațională s-a consolidat treptat, printr-un corp de scrieri marcat de teme recurente: memoria, dialogul cu trecutul personal și istoric, fragilitatea sensului. Recunoașterea globală a venit odată cu Booker International Prize 2023, acordat romanului Refugiul timpului, premiu împărțit cu traducătoarea în engleză, Angela Rodel. În limba română, proza sa este publicată la Anansi, imprint al Editurii Trei, iar o antologie de versuri a apărut în 2019 la Casa de Editură Max Blecher, în traducerea lui Claudiu Komartin și a Lorei Nenkovska.

Grădinarul și moartea, cel mai recent roman, reconstituie lumea tatălui scriitorului — centrată în jurul grădinii pe care acesta o iubea — după moartea sa, adunând fragmente de memorie într-un text despre doliu, iubire filială și lumi dispărute. Dialogul cu Scena9, planificat inițial la Salonul internațional de carte Bookfest — unde Bulgaria a fost țară invitată — s-a desfășurat în cele din urmă prin email, după ce scriitorul nu a putut participa din cauza unor probleme de sănătate.

Despre intenția care stă la baza noului roman, Scena9 notează că Gospodinov mărturisește: „am încercat să țes tot ceea ce modesta mea cunoaștere îmi permite, ca texte străine despre durere", urmărind felul în care, de-a lungul istoriei, oamenii au trăit cu tristețea pentru cei pierduți. Scriitorul invocă tradiția antică a literaturii de consolare, de la Seneca la formele contemporane ale jelirii, plasând durerea personală într-o rețea mai largă de texte și sensibilități. Potrivit Scena9, Gospodinov descrie această funcție ca pe una dintre puterile fundamentale ale literaturii: „aceea de a oferi consolare".

La originea actului de a scrie, autorul plasează frica — o frică adesea fără nume — și un impuls de a folosi cuvintele drept instrument de salvare sau, acolo unde salvarea nu mai e posibilă, de a inventa sensul. „La începutul scrisului stă adesea o frică pe care nici măcar nu o putem numi", spune Gospodinov, citat de Scena9.

Romanul urmează să fie disponibil publicului român prin Editura Anansi, ca parte a unui proiect editorial care aduce în limba română întreaga operă de proză a scriitorului bulgar.