
Lucrarea de pionierat a dr. Phyllis Chesler despre violența instituțională față de femei și patologizarea suferinței lor apare acum pentru prima dată în limba română.
Cartea „Femeile și nebunia" de dr. Phyllis Chesler, lucrare de referință publicată pentru prima dată în anii '70 și revizuită ulterior, apare acum în premieră în limba română la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți".
Volumul s-a născut din tensiunea dintre formarea academică a autoarei ca psiholog și psihanalist și realitățile pe care le observa în practica clinică. În cadrul concepțiilor psihiatrice dominante ale epocii, reacțiile femeilor la violența sexuală — inclusiv la incest — erau tratate preponderent ca expresii ale unei patologii individuale. Frica, furia și revolta erau catalogate drept simptome, responsabilitatea pentru suferință era transferată asupra victimei, iar agresivitatea masculină rămânea în mare măsură nepatologizată.
Momentul fondator al cărții a fost o intervenție publică la convenția Asociației Americane de Psihologie din 1970. Potrivit Bookhub, în locul lucrării pe care o pregătise, Chesler a cerut, în numele Asociației Femeilor în Psihologie — organizație pe care o înființase cu un an înainte —, despăgubiri de un milion de dolari pentru femeile care apelaseră la profesioniști și fuseseră, în schimb, „etichetate punitiv, tranchilizate excesiv, seduse sexual în timpul tratamentului, internate împotriva voinței lor, supuse terapiei cu șocuri sau lobotomizate". Sala, cu peste 2.000 de participanți majoritari bărbați, a răspuns cu râsete și ironii. Chesler a început să scrie cartea în avionul de întoarcere spre New York.
Lucrarea reconstituie, prin analize istorice și mitologice, mecanismele prin care femeile au fost reduse la tăcere sau declarate „nebune" atunci când transgresau rolurile sociale impuse. Figuri precum Ioana d'Arc, Camille Claudel, Virginia Woolf sau Sylvia Plath sunt examinate alături de figuri mitologice — Demetra, Persefona, Diana — pentru a trasa o genealogie a suferinței feminine patologizate. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, în Europa și America de Nord, un bărbat putea interna legal soția sau fiica sa chiar în absența oricărei afecțiuni psihice, azilul funcționând uneori ca instrument de pedeapsă și control conjugal. Bookhub citează descrierile femeilor care au supraviețuit internărilor, care redau instituțiile psihiatrice ca spații ale privării și violenței, „o moarte vie" cu „lanțuri, întuneric, tortură fizică și psihică".
Fundamentul empiric al volumului îl constituie interviurile realizate de Chesler cu 60 de femei cu vârste între 17 și 70 de ani, despre experiențele lor în terapie privată și în azile. „De cele mai multe ori, tristețea, furia, neputința și vinovăția au marcat zilele mele de interviuri", mărturisește autoarea, citată de Bookhub. Ms. Magazine aprecia că „niciun studiu serios din viitor nu va putea ignora teoriile sale sau însăși existența acestei cărți".
Apariția traducerii române oferă accesul la un text care a redefinit, în spațiul occidental, relația dintre psihiatrie, gen și putere.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.
