Familia Tót pe scena Teatrului „Csiky Gergely" din Timișoara

Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely" din Timișoara prezintă o nouă montare a romanului Tóték (Familia Tót) de Örkény István, în regia lui Horváth Hunor, spectacol care propune o lectură scenică ce depășește comicul absurdului în favoarea unor dileme morale cu rezonanță contemporană.

Publicat în 1966, romanul lui Örkény a fost adaptat scenic de numeroase ori în România, de la teatrele din Tulcea și Brăila până la instituțiile de limbă maghiară din întreaga țară. Miza textului nu rezidă, în esență, într-un conflict interetnic, ci în efectele pe care schimbările brutale de regim politic le produc asupra comunităților mici. Familia Tót — mama, tatăl și sora unui soldat plecat pe front — este obligată să-l găzduiască pe maiorul care îi poate influența soarta fiului, iar această situație declanșează un mecanism al compromisului și al erodării treptate a demnității.

Horváth Hunor a ales o distribuție extinsă, valorificând astfel întreaga trupă a teatrului timișorean. Potrivit sursei Bookhub, regizorul „a avut suficient de multe trimiteri la contextul actual, dar fără să mute atenția de la conflictul principal", păstrând tensiunea dramatică în jurul nucleului familial. Structura spectacolului funcționează pe o logică a cauzalității multiple: succesiunea evenimentelor este înlocuită de ierarhia consecințelor, iar spectatorii sunt invitați să urmărească simultan mai multe planuri narative.

Un element regizoral distinctiv îl constituie prezența permanentă a fiului — interpretat de Hajas Krisztián — pe o pasarelă care leagă scena de intrarea în sală. Îmbrăcat într-un costum de soldat deteriorat, acoperit de pământ, personajul parcurge lent acest traseu pe tot parcursul reprezentației, devenind, astfel cum notează Bookhub, „oglinda neputinței familiei și comunității". Traseul său este descris ca o adevărată Via Dolorosa, iar gestul final al personajului concentrează tensiunea acumulată de-a lungul întregului spectacol. Casa familiei este construită scenografic dintr-o cutie cu pereți de hârtie, fragilitatea materialului reflectând direct vulnerabilitatea celor care o locuiesc.

Camerele care filmează în timp real, purtate de actrițe inclusiv în culisele teatrului, alături de orchestra live, completează un dispozitiv scenic care urmărește să ancoreze tragedia particulară într-un spațiu mai larg, comunitar. Spectacolul urmează să fie inclus în programul stagiunii în curs al Teatrului „Csiky Gergely".