Dumitrescu, Roșca și Ivan, reuniți la Muzeul de Artă din Ploiești

Pe tot parcursul lunii noiembrie 2026, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus" din Ploiești prezintă o expoziție comună semnată de graficianul și academicianul Mircia Dumitrescu, de Doru Ivan și de Alina Roșca, artistă dispărută prematur în 1991.

Expoziția este construită în jurul a două axe distincte, dar complementare: relația de mentorat și prietenie dintre Mircia Dumitrescu și Doru Ivan, pe de o parte, și recuperarea memoriei Alinei Roșca, pe de altă parte. Potrivit textului critic semnat de Dalina Bădescu, critic și istoric de artă, manifestarea îmbrățișează „cu tandrețe și deferență memoria unei artiste cu care timpul a fost neîngăduitor", dar care a lăsat o urmă distinctă în grafica românească, îndeosebi în ilustrația de carte.

Mircia Dumitrescu este una dintre figurile centrale ale graficii românești contemporane — profesor universitar, doctor în Arte Vizuale și membru titular al Academiei Române. Opera sa include ilustrații pentru Mihai Eminescu, Nichita Stănescu și Panait Istrati, iar activitatea sa a fost recunoscută prin două mari premii consecutive la Târgul Internațional al Cărții de la Leipzig. A fost distins cu Ordinul Național „Steaua României" în grad de Cavaler, acordat de Președintele României în 2022, și deține titluri de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități de artă din țară. Academicianul Nicolae Breban a descris traiectoria artistului ca pe „spectacolul splendid al unei mari personalități", subliniind că Dumitrescu „intră în senectute cu forța unui geniu neașteptat pentru el și pentru noi toți". Artistul însuși își definește demersul ca pe un „expresionism înrudit cu manierismul", plasat, în cuvintele sale, „în ariergarda avangardei" și construit din tensiunea dintre tradiția identitară și moștenirile universale.

Alina Roșca s-a născut la Craiova în 1960 și a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din București în 1984. Cariera sa, deși scurtă — activitatea fiindu-i curmată în 1991 —, a fost remarcabilă: a ilustrat volume semnate de Panait Istrati, a colaborat cu Marin Sorescu, Ion D. Sîrbu și Nichita Stănescu și a expus atât în țară, cât și la Breda (Olanda) și la Clermont-Ferrand (Franța). A devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici și redactor al revistei „Ramuri" cu un an înainte de moartea sa prematură.

Expoziția de la Ploiești oferă astfel atât o perspectivă asupra creației unui artist aflat în deplină maturitate, cât și un act de restituire pentru o voce grafică ce nu a apucat să se împlinească pe deplin.