Două filme despre copii abandonați de adulți, în cinematografe

Două filme aflate în prezent pe ecranele românești — „De capul nostru", regizat de Tudor Jurgiu, și „My Father's Shadow" — propun priviri distincte asupra copilăriei marcate de absența figurilor parentale.

Fenomenul copiilor rămași acasă în timp ce părinții muncesc în străinătate reprezintă una dintre consecințele sociale cele mai vizibile ale migrației economice românești din ultimele decenii. Statisticile vorbesc despre zeci de mii de minori afectați, iar cinematografia autohtonă a abordat treptat această realitate, fie prin documentar, fie prin ficțiune cu tentă realistă. Tudor Jurgiu, cunoscut pentru debutul său dramatic „Câinele japonez" (2013) și pentru basmul „Poate mai trăiesc și azi" (2019), încearcă cu noul lungmetraj o sinteză între cele două registre.

„De capul nostru" urmărește un grup de copii și adolescenți care locuiesc împreună într-un apartament, în absența adulților — părinții unora sunt plecați la muncă în afara țării, alții au fugit chiar ei de acasă. Scena9 notează că filmul „plutește într-un regat compensatoriu, la distanță de orice markeri sociali mai clar definiți", iar această opțiune estetică este privită cu rezerve: „se deconspiră la rândul său drept capriciu infantil, o himeră care îndulcește artificial pastila acestei Românii care a eșuat la nivel socio-politic". Jurgiu și co-scenarista Anca Buja evită în mod deliberat catalogarea personajelor drept cazuri sociale, preferând o reprezentare contemplativă, centrată pe frumusețea clipei prezente în locul angoasei față de viitor.

Criticii observă că filmul acumulează imagini cu încărcătură estetică — un vagon de tren, un depou feroviar, o peșteră — fără o motivație narativă solidă. Potrivit Scena9, rezultatul este „o letargie existențială un pic suspectă", iar absența unui conflict autentic rămâne „mai mult o slăbiciune de scenariu, nu o alegere justificabilă". Distribuția cu chipuri noi — Denisa Vraja, Vlad Furtună, Mara Diaconu Ducica — este considerată un merit real, însă insuficient pentru a depăși limitele unui film „prea manierat" și „prea cu frică de a-și scutura personajele".

„My Father's Shadow" aduce o perspectivă complementară asupra aceleiași teme a absenței parentale, plasând în centru raportul dintre un copil și umbra figurii tatălui — prezentă sau dispărută fizic, dar definitorie psihologic.

Ambele producții intră în cinematografe într-un moment în care dezbaterea publică despre migrație și consecințele ei asupra familiei rămâne deschisă, oferind un cadru ficțional prin care aceste realități pot fi reexaminate.