„Digger" al lui Iñárritu: satiră ecologică cu pretenții de autor

„Digger", cel mai recent film semnat de Alejandro González Iñárritu, a ajuns pe ecrane cu Tom Cruise într-un rol construit împotriva imaginii sale publice și cu o miză tematică declarată: demontarea ipocriziei ecologice și politice a lumii contemporane.

Filmul urmărește traiectoria unui magnat petrolier care provoacă un dezastru planetar pentru a se putea poziționa ulterior drept salvator. Structura narativă oscilează între două registre opuse — cel al puterii corupte și cel al catastrofei —, culminând cu o secvență în care înalți oficiali americani, printre care un președinte interpretat de John Goodman, asistă în direct la distrugerea Europei printr-un tsunami pe care ei înșiși l-au declanșat. Referințele culturale convocate de Iñárritu acoperă de la blockbusterul reflexiv în stilul studioului A24 până la satira politică de tip kubrickian, însă miza declarată nu reușește să susțină edificiul.

Scena9 remarcă ambivalența estetică a filmului: secvența cu demnitarii este „simultan izbitoare și hiper-manieristă", întrucât Iñárritu refuză contraplanul — imaginea efectivă a catastrofei — mizând pe forța ireprezentabilului, dar dezvăluind astfel „mecanismul greoi" al unui film care vrea să pară că renunță la spectacol tocmai în timp ce îl maximizează.

Același text notează că regizorul mexican a aspirat mereu spre un modernism cinematografic de buget mare, preluând „oportunist" intuiții deja explorate de alții, „le rotunjește asperitățile, le face clare pentru toată lumea". În această logică, fiecare film al său tinde să epuizeze convențiile genului abordat — survival-ul în „The Revenant", planul-secvență în „Birdman" —, transformând inovația formală într-o marcă personală mai degrabă decât într-un instrument narativ.

Potrivit Scena9, „Digger" este „obsedat de actualitate" — catastrofa ecologică, inepția clasei politice, ipocrizia virtue signalling-ului —, dar se simte „deja întârziat". Satira este descrisă ca „laborioasă, hiper-conștientă de sine", eșuând repetat în déjà vu. Comparația cu „R.M.N." al lui Mungiu apare ca reper pentru o ambiguitate morală pe care „Digger" o revendică, fără a o atinge: spre deosebire de filmul românesc, producția lui Iñárritu vrea să funcționeze simultan ca obiect artistic hip, ceea ce îi accentuează, în opinia publicației, caracterul antipatic.

Cât despre prestația lui Tom Cruise — îngrășat, cu accent texan, departe de profilul acțiunii spectaculoase —, aceasta ridică întrebarea dacă reprezintă o întoarcere la filmul de autor sau doar un alt strat al aceluiași exercițiu de imagine, de data aceasta camuflat în austeritate.

„Digger" rămâne, deocamdată, unul dintre cele mai discutate titluri ale sezonului, indiferent de rezervele critice pe care le-a generat.