Dialog curatorial despre Florian Lazăr Alexie, la zece ani de la dispariție

La zece ani de la dispariția ceramistului Florian Lazăr Alexie, Galateea Contemporary Art din București a găzduit un dialog curatorial dedicat artistului, în cadrul expoziției „Monumenta in fragmentis", co-curatoriată de Georgiana Cozma și Alina Tudor.

Discuția, condusă de co-curatoarea Alina Tudor și istoricul de artă Cosmin Nasui, face parte din proiectul editorial „10 curatori în expoziții din România", produs de Modernism.ro. Alexie, artist și profesor format între 1958 și 1964 la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu" — astăzi UNArte — alături de Mac Constantinescu și Zoe Băicoianu, a contribuit la redefinirea ceramicii românești ca mijloc de expresie sculpturală, dezvoltând un limbaj plastic construit pe sinteza formelor și pe monumentalitate.

Un segment important al dialogului a fost consacrat simpozioanelor de ceramică monumentală de la Medgidia, desfășurate în șapte ediții între 1971 și 1977. Eduard Andrei, cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu" al Academiei Române și coautor al unui volum dedicat acestor simpozioane, a reconstituit fenomenul: peste 60 de lucrări ambientaseră atunci orașul, concentrate în parcul de ceramică monumentală de pe malul Canalului Carasu. La începutul anilor '80, extinderea Canalului Dunăre–Marea Neagră a dus la dezasamblarea lor, iar depozitarea improprie a condus la reasamblări hibride, din module care nu aparțineau lucrărilor originale. Din întregul patrimoniu, echipa de cercetare a identificat doar 11 lucrări supraviețuitoare, toate în stare avansată de degradare.

Ceramistul constănțean Radu Fulga, care l-a cunoscut pe Alexie înainte de a-i deveni student, a legat fenomenul de la Medgidia de cel paralel de la Costinești și de la Măgura, subliniind felul în care preocuparea lui Alexie pentru gol și pentru interiorul formei a deschis ceramica spre arhitectonic. Mărturiile celor care l-au cunoscut direct completează portretul artistului: Cristina Popescu Russu, studentă la Medgidia în 1972 când Alexie era asistent, îl descrie drept „un om discret și distins, care vorbea puțin și arăta mult", potrivit materialului publicat de Modernism.ro. Diana Dăscălescu-Barabas evocă atelierul artistului ca pe un spațiu care i-a deschis universul tridimensional, iar Eusebio Spînu descrie rigoarea pedagogică a lui Alexie în contrast cu firea boemă a colegului său de generație Costel Badea.

Ultima parte a discuției s-a concentrat asupra soartei patrimoniului de artă monumentală din spațiul public românesc — lucrări de Marin Gherasim, George Apostu sau Eugen Patraș, distruse, acoperite sau dispărute — și asupra eforturilor de reconstituire prin relevee și tehnologii digitale. Participanții au convenit că prioritatea rămâne clasarea oficială a acestor lucrări, fără de care orice demers de conservare sau restaurare devine imposibil.

Dialogul este disponibil în format video pe platforma Modernism.ro, ca parte a seriei dedicate practicii curatoriale din România.