Volumul „Dar Motan știe" de Cristina Andone, ilustrat de Emi Balint, propune copiilor o poveste despre descoperirea literelor prin joc și imaginație, cu un motan de librărie drept personaj principal.
„Dar Motan știe", scrisă de Cristina Andone și ilustrată de Emi Balint, este o carte pentru copii care transformă procesul învățării literelor într-o aventură ludică, avându-l în centru pe Dar, un pisoi negru de librărie.
Volumul face parte dintr-o serie dedicată acestui personaj, deja familiar cititorilor mici și părinților lor. Dar locuiește alături de Toto și familia acestuia, într-un spațiu în care cărțile sunt prezente pretutindeni. Tocmai această proximitate față de lumea scrisului îl plasează pe motan în fața unei provocări pe care, inițial, nu și-o revendică: aceea de a învăța să citească. Bookhub notează că „motanul are un nume pe măsură, care arată cât este de prețuit", iar prezența sa în casă „aduce unui băiat și părinților acestuia o imensă bucurie".
Conflictul narativ pornește de la o întrebare simplă pe care și-o pune însuși pisoiul: de ce ar fi util cititul? Dar știe deja multe lucruri practice — cum să doarmă, cum să alerge după muște, cum să prepare suc-ceaiul sau ceai-sucul după rețete proprii, minuțios descrise în text. Toto îi oferă însă argumente concrete: „Ca să găsești strada pe care stai, dacă te rătăcești. Ca să știi trenul cu care vrei să pornești la drum. Ca să știi ce scrie pe etichetele de la cofetărie." Utilitatea devine astfel un motor al curiozității, nu o obligație abstractă.
Mecanismul prin care Dar asimilează alfabetul mizează pe asocieri inventive: fiecare literă este legată de obiecte familiare sau făpturi simpatice, iar semnele grafice capătă însușiri memorabile. Potrivit Bookhub, „semnelor care par zgârieturi pe hârtie li se atribuie însușiri simpatice, în așa fel încât cititul poate să devină un joc". Imaginația și răbdarea sunt prezentate ca resurse esențiale, iar teama inițială față de dificultatea scrisului se risipește pe parcurs.
Ilustrațiile Emei Balint susțin narațiunea printr-un limbaj vizual care completează tonul ludic al textului. Cele două planuri — verbal și grafic — funcționează împreună pentru a menține atenția cititorului mic și pentru a face accesibile concepte legate de alfabetizare.
Cartea se adresează deopotrivă copiilor aflați la primii pași în lectură și celor care au depășit deja această etapă, propunând o reflecție ușoară despre rostul cuvintelor scrise în viața de zi cu zi.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.