Un concert al Filarmonicii George Enescu, cu dirijorul Philipp von Steinaecker, a propus vineri seara la Ateneul Român un program construit în jurul meditației asupra condiției umane.
Un program alcătuit din trei lucrări corale și simfonice, reunite sub semnul reflecției asupra condiției umane, a marcat vineri seara un concert al Filarmonicii George Enescu la Ateneul Român, sub bagheta dirijorului Philipp von Steinaecker.
Muzica cultă ocupă un teritoriu aparte în peisajul artistic contemporan: spre deosebire de alte forme de expresie, ea a rezistat tentației de a subordona valoarea estetică unor mesaje explicit sociale sau politice. Legătura compozitorilor cu puterea și cu contextul în care au creat a existat dintotdeauna — de la patronajul monarhic al Renașterii până la dependența de instituțiile statului în epoca modernă —, însă partitura a rămas, în esență, un spațiu al interiorității. Această trăsătură face din sala de concert unul dintre puținele locuri în care meditația serioasă asupra omului și existenței sale poate avea loc fără perturbări.
Concertul a debutat cu Schicksalslied (Cântecul Destinului) de Johannes Brahms, lucrare corală bazată pe poemul omonim al lui Friedrich Hölderlin. Bookhub notează că dificultatea lucrării rezidă în „schimbarea stărilor dintre cele trei părți, ceea ce presupune abordări diferite din partea membrilor orchestrei". Trecerea de la dramatismul allegro-ului central la contemplația din adagio-ul final a fost realizată, potrivit aceleiași surse, cu o coerență remarcabilă de Steinaecker, în deplină simbioză cu corul Filarmonicii, condus de Andrei Stănculescu. Receptivitatea publicului, care a răsplătit lucrarea cu aplauze susținute încă de la finalul primei secțiuni, a confirmat că sala putea susține un astfel de program exigent.
A doua lucrare importantă a serii a fost Simfonia pentru violoncel și orchestră, op. 68, de Benjamin Britten, compusă pentru Mstislav Rostropovici și structurată în patru părți — de unde și denumirea neconvențională de simfonie pentru ceea ce rămâne, tehnic, un concert pentru violoncel și orchestră. Lucrarea reprezintă una dintre partiturile de referință ale secolului XX pentru acest instrument, cu o tradiție interpretativă ilustrată, în înregistrări de referință, de Rostropovici însuși, dar și de violonceliști precum Yo-Yo Ma.
Concertul de vineri seara de la Ateneul Român a confirmat o tendință ascendentă a formației corale a Filarmonicii George Enescu, consolidând totodată profilul unui ansamblu capabil să susțină repertorii cu mize artistice și filosofice ridicate.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.