Andrea Bajani, „Aniversarea" — Premiul Strega 2025, tradus la Humanitas Fiction

Romanul Aniversarea de Andrea Bajani, laureat al Premiului Strega 2025, a fost publicat în 2026 la Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei, în traducerea din italiană semnată de Smaranda Bratu Elian.

Cartea se construiește în jurul unui narator-protagonist care revine, sub presiunea familiei, la petrecerea organizată pentru cea de-a șaizeci și cincea aniversare a tatălui său. Titlul funcționează pe două planuri: sărbătoarea impusă din exterior și, în oglindă, împlinirea a zece ani de la ruptura definitivă față de familia de origine — un act pe care naratorul îl trăiește ca pe o eliberare. Cele două sensuri ale aniversării configurează structura morală a cărții, în care trecutul este invocat nu pentru a fi explicat, ci pentru a fi, în cele din urmă, depus.

Potrivit Bookhub, dinamica familială descrisă în roman este dominată de narcisismul tatălui, ale cărui origini pot fi trasate până în propria sa copilărie. Mama, în schimb, ocupă un spațiu mai ambiguu și mai dureros: personaj care s-a retras treptat din sine, ea nu mai există în memorie decât ca ecou al voinței soțului. Ceea ce părea inițial o strategie de supraviețuire s-a sedimentat în timp într-o absență constitutivă — două momente de curaj izolat, o prietenie și un loc de muncă, rămân singurele urme ale unei prezențe independente, înainte de a se dizolva și ele.

Bookhub citează un pasaj în care naratorul surprinde mecanica sufocantă a interacțiunilor familiale: „Nu exista altă opțiune decât repetarea continuă, mecanică, a acelorași roluri. Călăul, victima, fiul laș care încearcă să medieze." Rigiditatea acestor roluri face ca orice gest — inclusiv conflictul deschis — să devină o nouă iterație a aceluiași scenariu, lipsit de ieșire.

Relația dintre tată și mamă este și ea analizată cu precizie rece. Bookhub notează că, în logica romanului, tatăl „avea nevoie să inspire frică" pentru a se simți iubit, deși intuia că frica nu poate genera iubire autentică, ci doar supunere și absență afectivă. Mama fusese aleasă tocmai pentru că părea o suprafață receptivă acestui mecanism.

Aniversarea se înscrie într-o tradiție a prozei italiene contemporane preocupate de trauma intergenerațională și de limbajul familiei ca spațiu al violenței simbolice, iar distincția acordată de juriul Premiului Strega confirmă relevanța temei în peisajul literar european actual.