Muzeul Național al Literaturii Române prezintă, între 15 septembrie și 15 octombrie 2026, o expoziție dedicată desenului și gravurii Alinei Roșca, graficiană dispărută prematur în 1991.
Muzeul Național al Literaturii Române găzduiește, la sediul din Calea Griviței 64-66, expoziția „Alina Roșca: desen/gravură", deschisă în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București și vizibilă până pe 15 octombrie 2026.
Alina Roșca s-a născut în 1960 la Craiova și a urmat o formare artistică riguroasă: liceul de artă din orașul natal, unde a studiat cu Suzana Fântânariu, urmat de Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din București, secția grafică, pe care l-a absolvit în 1984. Debutul public a avut loc încă din 1977, când a expus alături de colegele Ioana Bătrânu și Luminița Țăranu la sala „Cromatic" din Craiova. Cariera sa s-a încheiat brusc, prin dispariția prematură survenită în iulie 1991, la treizeci și unu de ani.
Activitatea profesională a Alinei Roșca a gravitát în jurul graficii de carte și ilustrației editoriale. A colaborat cu editura craioveanăScrisul Românesc" și a ocupat un post de redactor la revista Ramuri, unde a și publicat reflecții despre propria practică artistică. Dintre lucrările sale de ilustrație se remarcă cele realizate pentru texte ale lui Panait Istrati — Codin și Ciulinii Bărăganului — și pentru volume semnate de Marin Sorescu, poet cu care a avut o colaborare apropiată. Potrivit sursei Modernism.ro, Sorescu o caracteriza drept „unul dintre marile talente în noua grafică românească", apreciind vigoarea desenului și libertatea viziunii sale.
Artistei înseși îi aparțin câteva formulări care definesc concis felul în care înțelegea relația dintre imagine și text. Într-un interviu publicat în revista Ramuri în mai 1985, Roșca explica: „A ilustra o carte nu înseamnă a reproduce plastic o descriere literară" și că plasticianul trebuie să acceseze „adevărul care este dincolo de textul literar". Despre diferența dintre cele două tehnici expuse acum la muzeu, ea nota că „desenul are foarte multă spontaneitate", în timp ce „gravura se desfășoară pe un timp îndelungat, în etape tehnice", iar efortul gravorului constă în „a face metalul foarte maleabil, prin reveniri".
Lucrări ale Alinei Roșca fac parte din colecțiile Muzeului Național de Artă Contemporană al României, iar expoziția de la Muzeul Național al Literaturii Române reprezintă un nou context în care opera sa poate fi evaluată în relație cu dimensiunea literară care i-a marcat întreaga activitate.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.