Cultură

Alina Pistol recuperează copilăria rurală în „Cireșe albe, cireșe negre"

Redacția Radio 357·17 noiembrie 2026·2 min citit
Alina Pistol recuperează copilăria rurală în „Cireșe albe, cireșe negre"
Foto: Bookhub

Romanul Alinei Pistol reconstituie, prin episoade-instantaneu, universul copilăriei preșcolare a fetiței Ada, crescute la bunici pe Valea Bistriței, într-un sat marcat de urmele regimului comunist.

Romanul „Cireșe albe, cireșe negre" de Alina Pistol reconstituie, prin tehnica fragmentului narativ, copilăria rurală a protagonistei Ada, plasată în spațiul unui sat de pe Valea Bistriței din anii '70-'80 ai secolului trecut.

Cartea se înscrie într-o tendință literară mai largă de recuperare a memoriei copilăriei din fostul spațiu comunist. Bookhub observă că Alina Pistol „se alătură altor scriitori, de la noi și din alte spații culturale fost comuniste", menționând, printre altele, paralelele posibile cu seria autobiografică a scriitoarei armene Narine Abgarian, dominată de figura puternică a bunicii, dar și cu evocările rurale ale lui Ionel Teodoreanu. Bunica devine, în ambele cazuri, simbol al unui timp al fericirii iremediabil pierdut.

Procedeul narativ ales de autoare este unul dintre elementele distinctive ale cărții: episoadele sunt rânduite precum fotografiile dintr-un album, fără o cronologie strictă. Potrivit Bookhub, linia temporală este deliberat frântă, lăsând în față doar ceea ce sensibilitatea protagonistei surprinde — scene care îi modelează percepția asupra binelui și a răului. Universul Adei este ordonat în jurul câtorva repere stabile: bunica, mătușa Iana, unchiul Călin, natura și ritmurile satului. Singurătatea îi cultivă o fire meditativă, iar imaginația populează grădina, poienile și pădurea cu personaje proprii.

Sub stratul idilicului, romanul aduce în prim-plan și dimensiunea dureroasă a epocii. Bookhub notează că printre temele abordate se numără strămutarea satelor, munca forțată a celor etichetați drept chiaburi, precum și condițiile precare din spitale, cu consecințe grave asupra copiilor și mamelor. Orașul apare ca spațiu ostil și cenușiu, pus în contrast direct cu satul în care tradiția și calitatea umană mai au greutate. Această tensiune între nostalgie și durere conferă, potrivit aceleiași surse, „complexitate și autenticitate personajelor, precum și dramatism și dinamism firului narativ."

Dimensiunea spirituală a romanului este susținută de figura bunicii — femeie evlavioasă, cunoscătoare a plantelor și a legendelor locale — și este anunțată încă din Prolog prin legenda Pietrei Teiului. Ada percepe lumea însoțită de un înger și de un demon personali, o aură mitică ce dispare odată cu plecarea la oraș, sugerând că spațiul magic al primei copilării rămâne iremediabil legat de sat și de prezența bunicii.

Despărțirea de bunici și de sat, cu care se încheie experiența fondatoare a Adei, marchează și limita dintre o lume în care sacrul și cotidianul coexistau firesc și realitatea mai aspră a vieții urbane care urmează.

Surse

Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.

podcasts