Performerul și compozitoarea Irinel Anghel prezintă „11½" la Sala Lahovari, un spectacol construit ca un itinerar prin unsprezece universuri sonore și vizuale distincte.
Compozitoarea și performerul Irinel Anghel va prezenta la Sala Lahovari, pe 5 noiembrie 2026, spectacolul „11½", un performance multimedia structurat în unsprezece lumi distincte, fiecare cu propriile reguli cromatice, sonore și narative.
Producția se înscrie într-o serie de proiecte în care Anghel explorează identitățile fluctuante și realitățile suprapuse. În lucrări anterioare precum „MirrorroriM" și „IRIBOT", oglinda și dublul artificial serveau drept instrumente de investigare a raportului dintre eu și alteritate. De această dată, potrivit descrierii de pe Bookhub, demersul se extinde dincolo de limitele individului: nu mai avem ipostaze multiple ale aceluiași sine, ci mai multe lumi în care acesta ar putea exista simultan.
Personajul central, numit Rătăcitorul și interpretat de Thorsten Gubatz, apare îmbrăcat în alb, așezat pe un scaun, aproape complet imobil pe parcursul întregului spectacol. În jurul său se desfășoară un carnaval de imagini și sonorități, fără ca el să intervină activ. Bookhub ridică întrebarea structurală a întregii construcții: Rătăcitorul este cel care visează sau halucinează tot ce se petrece în jur? Un al doilea pol de interes este reprezentat de Micuța Violonistă Vrăjitoare, interpretată de Irina Perneș, așezată în fața unui glob luminos, ale cărei intervenții instrumentale par să țeasă, discret, firele narative ale spectacolului.
Cele unsprezece lumi sunt individualizate inclusiv prin culoare. Roșul incandescent al Lumii întunecate a coșmarurilor coexistă cu verdele din Lumea răsturnată a buclelor reversibile, unde legile firești sunt inversate. Portocaliul leagă Lumea amintirilor colective de Lumea alunecoasă a nisipurilor mișcătoare, punând în relație memoria cu instabilitatea. Violetul saturat învăluie Lumea fantomatică a ecourilor, iar albastrul-turcoaz al Lumii robotice a viitorului capătă, potrivit aceleiași surse, „o răceală artificială, aproape tehnologică". Acestor lumi saturate li se opun spații dominate de alb aproape clinic — Lumea în care nu se întâmplă nimic, Lumea aproape-pianelor sau Lumea gândurilor împrumutate — tratate ca suprafețe nescrise, deschise proiecțiilor. Cadrul vizual este completat de proiecțiile video semnate de Alexandru Claudiu Maxim, concepute, notează Bookhub, pentru a induce o stare de transă.
Spectacolul nu propune o cheie de lectură unitară, ci lasă deschisă întrebarea privind instanța care generează aceste lumi — Rătăcitorul, compozitoarea sau violonista —, funcționând mai degrabă ca un dispozitiv de proiecție pentru interpretările fiecărui spectator în parte.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.